Un zâmbet per/vers - Sorin Poclitaru

Sorin Poclitaru este şi un poet, dar şi un umorist înnăscut. În fond „pamfletele” lui Sorin Poclitaru sunt satire dezinvolte, condimentate, exact atât cât trebuie, şi cu o prozodie impecabilă, dar şi cu metafore surprinzătoare, străfulgerate parcă şi încă nedescoperite şi de alţii, cum, din păcate, se cam întâmplă în liricoidismul cenuşiu contemporan.
Subiectul satirelor lui Sorin Poclitaru îl reprezintă cotidianul, cu exhaustivele lui desfăşurări de banal trufaş şi de eroism spiritual în agonie, „balanţa” dintre aceste două expresii existenţiale fiind, de obicei, rezolvat prozodic prin „cuiul” unei metafore îndrăzneţe, care
separă, totuşi, cu o inteligentă discreţie, apele de uscat. Tocmai de aceea, atmosfera satirelor este când pamfletardă, când profund lirică, dar printr-o abordare bărbătească, neplângăcioasă. Tocmai de asta şi este îndreptăţit Sorin Poclitaru să-şi numească satirele pamflete, pentru să textele lui resping mioritismul, printr-o fire bătăioasă, printr-o revoltă a nonconvenţionalului admirabilă.