Irina, un suflet mereu tânăr și îndrăgostit, o ființă care caută mereu iubirea, care speră să găsească dragostea adevărată… O caută, o strigă, aproape reușește s-o atingă și după ce-și pune sufletul pe tavă lăsându-l vulnerabil pentru ceea ce crede a fi iubire împărtășită se trezește ca într-un coșmar repetat mereu și mereu.

Poeziile ei sunt ,,dor”. E un dor care se teme a se înfățișa pe deplin. E sentiment neîmpărtășit care ar vrea să se exprime deschis, deși nu îndrăznește.